Egreta mica (Egretta garzetta) este prezenta in Delta Dunarii in numar de 2000-2100 de exemplare. Migreaza in septembrie si revine in aprilie.

Are un cioc negru, in contrast total cu penajul complet alb. In perioada de reproducere pe cap ii apar pene ornamentale. Egreta cuibareste in colonii monospecifice si mixte alaturi de celelalte specii de starci si cormorani. Egreta mica prefera sa isi aseze cuibul in salcii si in zaloage. Cuibul este realizat din crengute subtiri si uscate.

Egreta mica are un pescuit activ, de urmarire. Este intalnita pe mal si in apele mici. Consuma cu placere pesti, broaste si mormoloci. Are un zbor rapid, energic. In timpul hranirii, stolul de egrete nu are o strategie si de cele mai multe ori pasarile pescuiesc individual.

Perioada de reproducere incepe la jumatatea lui aprilie, iar femela depune 1 pana la 3 oua. In perioadele in care malurile sunt inundate si apa nu se retrage, egreta mica e nevoita sa parcurga distante mari ca sa aduca hrana puilor.

Incendierea stufului, ingustarea zonelor de hranire, dar si infestarea cu paraziti sunt factori care pun in pericol specia.

Egreta mica este declarata monument al naturii si este inscrisa pe lista rosie a speciilor vulnerabile din Rezervatia Biosferei Delta Dunarii.