Parcul National Cheile Nerei - Beusnita
EMBED
Despre Parcul National Cheile Nerei - Beusnita
Meleagurile Banatului Montan uimesc prin frumusețea sălbatică a Parcului Național Cheile Nerei – Beușnița. Acesta este situat în Sud – Vestul României, în județul Caraș – Severin. Cu o suprafață de 36758 ha, aria protejată este administrată în special pentru ocrotirea ecosistemelor și recreere (categoria II IUCN).
Străbătând parcul, Râul Nera sapă în calcare jurasice cele mai lungi chei din România (aproape 23km).
Aici îsi găsesc refugiu unele specii rare, relicte terțiare, așa cum sunt Amphimelania holandri (Mollusca) și Cobitis elongata (Pisces), care se regăsesc și în râurile Sava și Drava din Serbia.
Cheile Nerei împreună cu numeroasele izvoare petrifiante cu formare de travertin care dau naștere la impresionante cascade și mirifice lacuri naturale, constituie farmecul acestei zone.
Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița adăpostește în inima lui unele dintre cele mai reprezentative păduri seculare și semivirgine de fag din Europa. Numeroase specii protejate de nevertebrate, își găsesc aici casa. Acestea depind pentru dezvoltarea lor de arbori bătrâni și cantități însemnate de lemn mort, ajutând ca pădurea să trăiască și după moarte.
Datorită climatului temperat-continental cu influențe submediteraneene și a reliefului carstic, în această zonă se întâlnesc unele specii caracteristice precum vipera cu corn (Vipera ammodytes ammodytes) sau emblematice pentru parc, cum este scorpionul carpatin (Euscorpius carpathicus).
De la versanții puțin înclinați până la abrupți calcaroși din lungul cheilor, pădurile alternează cu tufărișuri xerotermofile de cărpiniță, scumpie și liliac și cu pajiști de stâncărie cu o mare diversitate floristică. Vara, pe alocuri, unele pajiști sunt împodobite cu delicate flori de orhidee, desemnând habitate prioritare la nivelul rețelei europene Natura 2000.
Având în vedere toate acestea, scopul Parcului Național Cheile Nerei – Beușnița este protejarea mediului carstic, a ecosistemelor și valorilor cultural-istorice pentru generațiile viitoare, știință, educație, ecoturism. La acest scop, contribuie din plin și comunitățile locale din jurul Parcului, care, prin activitățile lor tradiționale, reușesc să se încadreze în peisajul natural, trăind în armonie cu natura.