Vestigiile rupestre din Muntii Buzaului

La curbura Buzaului, între Aluniş (Colţi)- Nucu (Bozioru) - Ruginoasa(Brăieşti), se află "Athosul românesc", un panteon natural şi spiritual cu locuri mitice şi mistice, în care, odată intrat simţi fiorii primelor ceremonii arhaice. Vestitul ansamblu sihăstresc Aluniş-Nucu-Ruginoasa reprezintă cel mai vechi centru călugăresc din Carpaţi( Ioanichie Bălan- "Vetre de sihăstrie românească"). Drumul către aceste "cuiburi sihastre" poate porni din Valea Buzăului (DN10), prin Pătârlagele - Sibiciu - Colţi (DC69) - Aluniş (DC71), cu o variantă de potecă peste Culmea Arseniei şi Podul Martiriei sau pe DC 78 şi DC 89, prin Muscelul Cărămănesc - Budui - Scăieni -Fişici şi în continuare spre Nucu, pe DC 85. O altă variantă porneşte din DN10 la Măgura, pe DJ 203L spre Pârscov - Cozieni- Bozioru şi în continuare pe DC85 spre Fişici şi Găvanele, la Nucu.

Agatonul Nou- este situat la cca 972m altitudine. Este atestat documentar la 1580, purtând hramul "Sf. Ion Gură de Aur". Era format dintr-o bisericuţă, o chilie şi un beci aflat sub podeaua naosului. Schitul dispare în sec. XVIII.

Vestigiile rupestre de la Aluniş (Colţi), situat pe o latură stâncoasă, între pâraiele Alunişului şi Paltinului, este formată dintr-o bisericuţă şi patru încăperi(chilii), parţial distruse sau neterminate. Biserica, folosită şi azi ca lăcaş de cult, are hramul "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul".

Bisericuţa lui Iosif este cea mai frumoasă şi bine conservată dintre sihăstriile Nucului, fiind atestată documentar la 1587. Simbolul peştelui incizat deasupra uşii, coboară datarea în sec. III-VI d.Hr. Aici a fiinţat bisericuţa Sf. Ioan Bogoslov, menţionată în hrisoave alături de Motnău si Agaton, în timpul lui Mihnea Turcitul. Numele ei provine de la monahul Iosif care a locuit aici în sec. XIX.

Chilia lui Dionisie Torcătorul - săpată într-un pinten al masivului Crucea Spătarului la 715m are o datare iniţială în sec. IV-VI d. Hr. şi o alta în Evul Mediu. Chilia, suspendată la 5-6 m deasupra potecii, este accesibilă printr-o scară.Numele chiliei provine de la monahul Dionisie care se retrage în pustietate aici, în sec.XIX.

Schitul Fundătura a fost săpat într-o stâncă prăvălită în poiana de sub Piatra Ţurţuduiului, la 746 m altitudine. este atestată documentar la 1678 printr-un hrisov de scutire dat de Gh. Duca. Hramul fostului schit era "Schimbarea la faţă". Schitul dispare in urma secularizării.