Padurile ripariene mixte cu stejarul de lunca si amestec de frasin sunt specifice marilor rauri cu maluri naturale.

In Delta Dunarii, acest tip de habitat este foarte rar si se gaseste fragmentar in padurile Letea si Caraorman. Au in componenta stejarul de lunca, frasinul si ulmul.

In general, sunt specii care suporta inundabilitatea pe o perioada lunga de timp. Primavara si toamna, marile rauri se revarsa, iar apa care inunda luncile are rolul de a reface ecosistemul. Revarsarile Dunarii in lunca au avut rolul de fertilizare naturala a solului, atunci cand terenurile agricole comunicau cu fluvial.

Un alt efect negativ al indiguirii Dunarii se observa asupra faunei piscicole, care folosea revarsarile pentru reproducere. Ciprinidele sau crapii foloseau zonele inundate pentru depunerea icrelor, iar pentru cateva specii de pasari era zona de hranire. Specialistii apreciaza ca pescarii din zona constientizeaza ca revarsarile de apa sunt habitate stabile pentru reproducea pestilor.