Pescarusul cu cap negru (Larus melanocephalus) este intalnit intr-o singura colonie, la Murighiol, declarata refugiu ornitologic din 1938. La inceputul secolului XX efectivele acestei specii au scazut dramatic, in urma colonizarii Dobrogei si a cresterii impactului antropic.

Pescarusul cu cap negru este o specie migratoare ce ajunge in Delta la inceputul lui martie si pleaca la sfarsitul lui octombrie. Vine aici din partea nordica a Marii Negre.

Penajul este in totalitate alb cu exceptia capului. Iarna si capul devine alb, ramanand doar o pata neagra in zona urechilor.

Hrana este alcatuita mai mult din insecte de uscat decat din vietuitoare acvatice. De regula, pescarusul cu cap negru vaneaza deasupra stepelor si a pasunilor umede.

Pescarusul cu cap negru are un tipat deosebit, ca un mieunat, care il deosebeste intr-un sol mixt de pescarusi.

Cuibareste in colonii mixte impreuna cu alte specii de balta, insa niciodata nu se amesteca cu pescarusul cu picioare galbene. Cuibul este o mica constructie pe sol si de regula e facuta din vegetatie uscata. Femela depune 3 oua ce sunt clocite de ambii parinti pentru o perioada de 23-24 de zile. Dupa eclozare puii stau in jurul coloniei.

Sacalul sau cainii salbaticiti se numara printre dusmanii naturali ai pescarusului cu cap negru.