Parcul Carol a fost amenajat între anii 1900-1906 dupa planurile arhitectului peisagist francez Eduard Redont si a fost inaugurat în 1906 pentru a sarbatori 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Comisarul general al organizarii parcului a fost omul de stiinta Constantin I. Istrati (1850 - 1918), profesor universitar si academician. 

Suprafata initiala a parcului a fost de 36 ha, iar pe 2 ha din suprafata totala a fost amenajat un mic lac de agrement. Parcul este amenajat în stil mixt, pe Dealul Filaretului, cu o latura peisagistica dominanta, vegetatia fiind amplasata în jurul Aleii Centrale. Daca aleea centrala este construita într-un stil geometric, restul parcului are un traseu peisager cu alei sinuoase, vegetatia fiind grupata într-o asemenea maniera încât sa creeze imagini romantice, apropiate peisajelor naturale. 

Parcul Carol este o lucrare de înalta tinuta artistica, astfel parterul central al parcului este încadrat de borduri de Buxus sempervirens si rabate cu trandafiri, având de o parte si de alta alei cu aliniament de tei. 

La amenajarea parcului au fost folositi 4.206 de arbori mari, 5.983 arbori coniferi, 48.215 arbusti precum si numeroase plante si flori.

Printre principalele obiective turistice ale parcului se numara: Fântâna Cantacuzino, realizata în stil neoclasic în anul 1870, Statuile Gigantii realizate de sculptorul Dumitru Paciurea, Monumentul Eroilor (1962), opera arhitectilor Horia Maicu si Vasile Cucu, Monumentul Eroului Necunoscut, adus de la Marasesti în 1991, Muzeul National Tehnic Prof. ing. Dimitrie Leonida, inaugurat în anul 1909, Fântâna cu Zodiac, Institutul Astronomic al Academiei Române, Arenele romane, cu o capacitate de 5000 de locuri.