Muzeul de Arta Populara Constanta

Despre Muzeul de Arta Populara Constanta

Prin specificul său, oraşul Constanţa, oraş turistic, oferă vizitatorilor români sau străini prin Muzeul de Artă Populară o imagine de ansamblu asupra spiritualităţii poporului român, ca spaţiu de sinteză a creaţiei artistice populare.
Muzeu etnografic de cuprindere naţională, ilustrează prin structurile sale, unitatea culturii populare din Dobrogea cu aceea a celorlalte provincii româneşti, datorită fondului originar comun precum şi permanenţei legăturilor în timp şi spaţiu cu românii din toate zonele etnografice ale ţării.
Colecţiile muzeului s-au constituit prin achiziţii de patrimoniu ce s-au efectuat sistematic conform unui plan bine structurat din punct de vedere documentar, artistic şi zonal şi s-au finalizat prin alcătuirea unui patrimoniu de cuprindere naţională de peste 16.000 de piese.
Expoziţia de bază a muzeului cu caracter permanent este organizată pe genuri ale creaţiei populare (ceramică, lemn, metal, textile, scoarţe, port popular, podoabe, icoane pe lemn şi sticlă etc) şi în cadrul acestora pe zone etnografice, avându-se în vedere mai multe criterii ţinând de latura ştiinţifică a documentării, nivel artistic, unicitate.
La parterul muzeului sunt etalate icoane pe sticlă din cele mai cunoscute ateliere rurale şi urbane ale Transilvaniei (Nicula Gherla, Şcheii Braşovului, Maierii Albei Iulii, Mărginimea Sibiului, Făgăraş) datând din sec. XVIII – XIX. Tematica iconografică cuprinde reprezentări ale ciclurilor – cristologic – Naşterea, Botezul, Plângerea, Învierea, mariologic (Adormirea Maicii Domnului, Încoronarea Fecioarei, Maica Domnului îndurerată) şi sfinţii patronimici. Deasemeni sunt expuse icoane pictate în tempera pe suport de lemn apreciate ca valori patrimoniale excepţionale, altele ca valori deosebite. Ca datare, colecţia de icoane pe lemn se încadrează secolelor XVII, XVIII, XIX iar ca atribuire stilistică se încadrează şcolilor medievale târzii româneşti, ruseşti (în care se înscriu şi cele specifice atelierelor ruso-lipoveneşti) sau greceşti (care au influenţat şi unele ateliere ale românilor balcanici).
Dintr-o bogată colecţie de ceramică ilustrând unitatea morfologică a principalelor tipuri de vase de uz, decor sau ceremonial sunt expuse piese cu rol statornic în sistemul de decorare a interioarelor ţărăneşti.
Ceramica din expoziţie datează din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, oferind o imagine a tipului de cahle specifice atelierelor bistriţene, ceramică cu decor vegetal sgrafitat şi pictat din secolul al XIX-lea (Maramureş); vase Kuty (Suceava), realizate în vechea tehnică bizantină; piese de ceramică specifice Transilvaniei sfârşitului de veac XX şi începutul celui următor, Vama-Oaş, Făgăraş, Braşov, Sibiu, Bistriţa, Zalău şi Turda.
Sfârşitul secolului al XIX-lea este reprezentat prin centrele Horezu, Vlădeşti (Vâlcea), Oboga (Olt), Curtea de Argeş.
Artei prelucrării lemnului îi este destinat un anumit spaţiu. Pot fi admirate unelte şi ustensile din industria casnică, textilă, piese de inventar pastoral, accesorii legate de ceremonialul nunţii (baltage de nuntă sau bastoane de vornic), obiecte specifice cultului morţilor şi riturilor funerare (pristolnice şi cruci de mână), toate acestea purtând semnele geniului creator al ţăranului care a simţit nevoia să le înnobileze prin decorare.
Prelucrarea artistică a metalelor este pusă în evidenţă printr-un grupaj de recipiente de uz gospodăresc lucrate din aramă prin ciocănire – specifice Dobrogei şi părţii de sud a României, din cositor, alamă.
Holul mare de la etajul clădirii a fost rezervat ţesăturilor mari din lână, din categoria scoarţelor, multe datate 1849, 1862, decorate în câmpul central cu motivul arborelui vieţii, vopsite vegetal din partea de nord a Moldovei.
Ţesăturile pentru decorul interiorului cuprind: lăicere din zona Moldovei; ţesături în care se îmbină bumbacul şi borangicul (din zona Dobrogei); scoarţe cu motive romboidale (Muntenia), cu motive antropomorfe şi zoomorfe (Oltenia) sau în tehnica karamani (Banat) etc.
Patru dintre sălile etajului sunt destinate portului popular de sărbătoare în specificitatea sa zonală. Se pot distinge cele trei tipuri de costum de femeie, două piese care acoperă trupul de la talie în jos:
-costumul cu două catrinţe purtate peste poalele albe în aproape toată aria Transilvaniei, Olteniei, Munteniei, Dobrogei, Banatului (catrinţa opreg);
-costumul cu fotă specific întregii Moldove, părţilor nordice ale Munteniei şi sud-estului Transilvaniei;
-costumul cu vâlnic – pentru Oltenia.
Costumul de bărbat, prezent în expoziţie, se caracterizează printr-o structură unitară, remarcată pe toată întinderea teritoriului.
Expoziţiile temporare organizate lunar, pe o anumită tematică aduc în atenţia vizitatorilor valori patrimoniale deosebite stocate în depozitele muzeului.
Deasemeni, prin standul cu vânzare li se oferă posibilitatea achiziţionării unor obiecte confecţionate de meşterii populari din toată ţara.
Trebuie precizată şi valoarea de monument de arhitectură a clădirii muzeului, înălţată în ultimul deceniu al secolului XIX, fiind destinată a servi iniţial ca sediu al vechiului Palat Comunal. Se păstrează neafectate, din acea perioadă decoraţia exterioară şi plafonul pictat la unei săli de şedinţă, aflate la etajul clădirii.

Program vizitare:

în sezon, zilnic 9-20
în afara sezonului, 9 -17
Taxa de intrare: adulti – 5 lei; copii – 2,5 lei; Taxa foto, video – 20 lei