Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj Napoca

Despre Muzeul Etnografic al Transilvaniei Cluj Napoca

Muzeul Etnografic al Transilvaniei
Muzeul Etnografic al Transilvaniei a fost înfiinţat în 1922. Sediul central este localizat în clădirea ”Reduta”, în sala cu acelaşi nume desfăşurându-se cunoscutul proces politic cunoscut sub numele de „Procesul memorandiştilor”. Expoziţiei pavilionare i s-a adăugat, în anul 1929, un muzeu în aer liber, primul din România, numit Parcul Etnografic Naţional ”Romulus Vuia”.
Expoziţia permanentă actuală se intitulează „Cultura populară din Transilvania – sec. XVIII–XX”, vernisată în anul 2006, și abordează principalele domenii ale culturii materiale şi spirituale din Transilvania rurală, ilustrate prin exponate reprezentative, selectate din cele peste 40.000 de artefacte existente în colecţiile instituţiei muzeale.
Expoziţia cuprinde: benzi podotactile (pentru nevăzători), vitrina cu cununi tradiţionale de seceriş, vitrina cu piese evreieşti de cult, exponate ce evocă naşterea, copilăria (leagăn, scaun şi suport pentru învăţat mersul, jucării grupate pe sexe) şi tinereţea (elemente din recuzita cetelor de feciori, daruri simbolice făcute de flăcăi fetelor). Exponatele ce evocă naşterea, copilăria şi tinereţea sunt grupate în două module expoziţionale care prefaţează sectorul obiceiurilor: cele din ciclul vieţii (nunta, înmormântarea), cele de peste an (Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza, Paştele) şi cele de primăvară (Sângiorzul, Plugarul).

Parcul Etnografic Naţional „Romulus Vuia”
Parcul Etnografic Naţional ,,Romulus Vuia” este un muzeu în aer liber şi una din cele două secţii ale Muzeului Etnografic al Transilvaniei, înfiinţatîn 12 aprilie 1929. Această secţie a fost denumită,,Romulus Vuia”, omagiind astfel personalitatea întemeietorului acestui parc.
Primul sector include instalaţii tehnice şi ateliere ţărăneşti din secolele XVIII-XX, care ilustrează tehnicile tradiţionale de prelucrare a lemnuluişi a fierului, de obţinere a aurului, de prelucrare a ţesăturilor de lână, a lutului, a pietrei, de măcinare a cerealelor şi de obţinere a uleiului comestibil. Al doilea sector conţine gospodării ţărăneşti tradiţionale reprezentative pentru zone etnografice distincte din Transilvania, cuprinzând construcţii datate în perioada secolelor XVII-XX, echipate cu întregul inventar gospodăresc necesar.
În Parcul Etnografic Naţional ,,RomulusVuia” se păstrează trei dintre cele mai frumoase biserici de lemn din Transilvania: Biserica din Cizer, judeţul Sălaj, construită în anul 1773 de Nicola Ursu (Horea); Biserica din Chiraleş, jud. Bistriţa Năsăud, sec. al XVII-lea şi Biserica din Petrindu, jud. Sălaj, datată în anul 1612.